Isabelle își așteaptă colegii de clasă să vină la petrecerea ei de acasă. Se uită la ceas cum trece timpul. Mama ei își dă seama că niciun coleg nu va veni. Începe să se joace cu fiica ei și apoi suflă în lumânările de pe tortul ei aniversar.

Isabelle înțelege acum că este greu să fii acceptat uneori, dacă ești diferit. Înțelege, de asemenea, că mama ei este cea mai bună prietenă a ei și așa va rămâne mereu.

Nu contează în ce constau diferențele între oameni, atunci când vrei ca cineva să-ți fie prieten. Dacă accepți prieteni care sunt diferiți, toată lumea va fi fericită la final.