Ești foarte dezamăgit de reacția membrilor echipei tale și decizi să le spui că nu este frumos să se comporte așa față de Patrick și să ignore sentimentele acestuia.

De asemenea, le reamintești faptul că el are o memorie lingvistică foarte bună și că scopul jocului nu este neapărat acela de a câștiga.Este bucuria de a juca împreună, de a împărtăși spiritul de echipă și de a învăța lucruri noi. Echipa ta are dificultăți la început.

Cealaltă echipă începe să câștige mai multe puncte, iar coechipierii tăi încep să-și facă griji. Deodată, Patrick ridică mâna pentru a spune un cuvânt. Coechipierii lui își dau ochii peste cap, dar îl lasă să vorbească. „Laș”, spune Patrick încet, rostind fiecare sunet.

Toată lumea este impresionată. Jocul continuă. Patrick adaugă din ce în ce mai multe cuvinte. Patrick scrie „magnific” și „extraordinar”. Datorită acestui fapt, echipa voastră câștigă!

Colegilor le place talentul unic al lui Patrick și încep să se joace cu el. Patrick se simte mai acceptat și se bucură mai mult de școală. Profesoara vorbește despre autism și empatie. Ea spune că ar trebui să acceptati diferențele tuturor. În timp, colegii voștri învață să-l aprecieze pe Patrick pentru ceea ce este.
Această povestire ne învață că fiecare dintre noi are talente speciale, chiar dacă nu le observăm de la bun început. Fiind amabili și deschiși față de ceilalți, ne putem ajuta să facem din clasa noastră un loc mai prietenos pentru toată lumea.