Ivan și părinții lui s-au mutat într-un oraș nou, așa că din septembrie merge la o școală nouă. Abia aștepta să își cunoască noii prieteni și noua învățătoare. Aceasta l-a prezentat pe Ivan, dar el nu era ca toți ceilalți copii, Ivan folosea un scaun cu rotile.
Pe parcursul zilei, aveau mai multe materii. Ultima oră era de educație fizică. Toți copiii au mers să caute mingi pentru a se juca. Băieții au început să joace fotbal, iar fetele au început să joace volei. Băieții s-au împărțit în două echipe, dar Ivan a rămas pe dinafară. Niciun copil nu l-a întrebat dacă ar dori să facă parte din echipa lor. Scaunul său cu rotile reprezenta un obstacol în acest sens. Asta considerau toți copiii.
Cum te simți când îl vezi pe Ivan stând singur și așteptând ca cineva să îi ceară să se alăture unei echipe?
Darian, șeful clasei, era alături de toți copiii, așa că s-a uitat la Ivan și l-a invitat să se alăture echipei lor. Dar încă nu era sigur dacă Ivan putea folosi mingea, scaunul avea rotile, dar totuși, Ivan nu putea alerga.
Ce părere ai:
Darian ar trebui să se comporte așa sau nu?
A început o ceartă, legată de prezența lui Ivan în echipa lor și nu în cealaltă. Fetele s-au alăturat și ele. A fost o mare agitație în sală, care s-a auzit chiar și în curtea școlii.
După tot ce s-a întâmplat, ce ai face?
I-ai permite lui Ivan să se alăture
echipei tale?
L-ai lăsa să stea singur și să te
privească cum te joci?